Exista numeroase legende care amintesc de populatii diferite de ceea ce normalul inseamna pentru multi dintre noi. Sunt traditii si unele pastrate pentru ca intr-o oarecare masura este ceea ce dicteaza in subconstient; daca nu s-ar respecta exista ideea de a blama, de a gasi ca vinovatul se afla in mediul divin.
Povestea blajinilor aduce un nou motiv de a sarbatori, in unele locuri petrecandu-se ca o traditie la cimitir in numele celor pierduti dintre noi. Se spune ca acestia sunt urmasi ai lui Set, al treilea din cei trei fii ai lui Adam si Eva. Credinciosi ca si preocupare majora in viata, blajinii sunt cu o atentie deosebita pentru post si rugaciune si mai putin pentru viata pamanteasca cu preocupari de corelatie cu aceasta. Legenda spune ca acest popor este unul pasnic si vesel. Si ca si cand urmand exemplul lui Adam si Eva traiesc liberi si cu demnitate, in livezi.
Surprinzator aceasta legenda este corelata cu o parte reala in viata caci exista si Pastele Blajinilor, o sarbatoare pagana dar care in multe locuri nu s-a pierdut ca insemnatate. In Bucovina povestea merge mai departe cu legende care spun ca sunt pe jumatate om, pe jumatate peste. Unii considera ca sunt stalpii pamantului sau ca sunt de fapt copii nebotezati care au murit. Si daca e sa ne gandim la termenul in sine de blajin inseamna cel bun, bland de unde si povesti de tot soiul care nu aduc termenul raului.
Nu este acesta un exemplu de viata? Nu este aceasta o legenda care sa aduca pentru oameni o parte pozitiva a vietii, de invatatura? Pana la urma nu toate astfel de povesti aduc o parte de cunoastere a vietii intr-un alt sens. Insa raman legende, de unii crezute, de multi spunse mai departe si care devin parte dintr-o identitate culturala.