Eram intr-o zi pe net si intamplator am dat de blogul asta. Mi-a amintit instantaneu de cum eram eu in urma cu ceva vreme, prins in mrejele “micului monstru”, asa cum il numeste Allen Carr in cartea sa, “In sfarsit nefumator”. Cred ca ati ghicit deja despre cine era vorba, exact, despre fumat.

“Cel mai usor lucru este sa te lasi de fumat, eu am facut-o de 1000 de ori!”, dupa cum spunea Mark Twain. Evident, sarcasmul scriitorului iese in evidenta imediat, insa daca privim mai indeaproape, obsevam si o doza de tristete si regret in aceste cuvinte. Nici un fumator (oricat de tare ar afirma ca nu vrea sa se lase de fumat) nu vrea sa ramana fumator pentru totdeauna. Fumatul, dupa cum stii deja (asta in cazul in care citesti asta pentru ca esti un fumator care vrea sa se lase), te-a prins in cursa lui. Nu mai ai de ales, singurul lucru care ti-a mai ramas de facut este sa afirmi “dar mie imi place sa fumez”. Dar oare este singurul lucru care ti-a mai ramas de facut? Chiar nu poti sa te lasi de fumat? Esti sigur?

Eu eram sigur. Sigur ca nu ma pot lasa. Credeam ca o sa mor cu tigara in gura. Insa, ceva s-a intamplat. Simplist, o s-o pun asa: Am incetat sa mai cred ca nu ma pot lasa. Asa ca, intr-o oarecare zi (fara planificari cum ca o sa ma las pe 1 ianuarie sau alta data) nu i-am mai dat nici o importanta micului meu “prieten”. Pur si simplu, l-am parasit si mi-am zis “n-o sa mor”. Si n-am murit. Era asa de usor. Tot timpul asta, asa de usor. De ce se pare ca e asa de greu? Parerea mea, ne vine prea usor sa credem in lucrurile false si ne vine ¬†foarte greu sa credem in noi si in lucrurile care conteaza cu adevarat. In consecinta, ca sa te lasi de fumat, nu mai crede in fumat. Punct.